HOMEOPATIA IN BOLI ACUTE SI CRONICE

 

In acord cu principiile homeopatiei, atunci cand noi ne imbolnavim, aceasta se face din interiorul organismului spre exterior. Inainte ca o bacterie sau un virus sa se dezvolte necontrolat, in interiorul corpului a existat o dereglare a fortei vitale. Aparent bolile acute produse de alimentatie, vreme, obiceiuri, stress, toxine din mediul inconjurator sau accidente fizice, nu sunt boli adevarate deoarece nu apar dinauntru spre afara. Initial dereglarea se produce la suprafata corpului si este inlaturata odata cu cauza externa ce a produs-o. Bolile acute sunt scurte ca durata si rapide in evolutie si au un curs definit constand in trei faze: de aparitie, de progres si de declin. Toate aceste boli prezinta o tendinta naturala de vindecare si forta vitala a organismului este in general capabila de autovindecare. In bolile acute, homeopatia usureaza suferinta bolnavului, previne complicatiile si accelereaza procesul de vindecare. Pacientul nu mai prezinta starea generala proasta, de oboseala, care insoteste de obicei convalescenta.

In bolile cronice insa, care de obicei se desfasoara dinantru spre exterior, cursul bolii nu mai este de autovindecare. Fazele de aparitie si de progres exista, dar nu mai apare cea de declin. In anumite conditii, cand bolnavul nu mai este stresat, de exemplu, boala cronica isi reduce din intensitate si aparent simptomele ii cedeaza, dar de fiecare data in conditii defavorabile, boala cronica devine mai rea decat a fost la ultima exacerbare.

Hahnemann, fondatorul Homeopatiei credea ca nu exista boli acute fara o boala cronica, ca predispozitia sau susceptibilitatea de a face multe boli acute poate fi urmarea acelor boli cronice care de-a lungul secolelor au devenit mostenirea umanitatii: gonoreea si sifilisul, la care se adauga tuberculoza si cancerul. El a numit primele trei moduri de reactie "boli cronice fundamentale" si a atribuit fiecareia din ele termenul de "miasma cronica", care inseamna "cauza de natura contagioasa", fie acuta, fie cronica, invizibila cu ochiul liber:

- PSORA (psoriazis), inrudita cu raia,
- SICOZA, inrudita cu gonoreea,
- LUEZA (sifilisul), inrudita cu sancrul venerian.

Observatiile clinice ale lui Hahnemann au ramas valabile in zilele noastre iar posibilitatile tratamentului homeopat care rezulta din ele sunt nebanuite permitand o abordare interesanta a "terenului" sau constitutiei pacientului.

De exemplu, pacientii cu tuberculoza in antecedentele personale sau ereditare, pierd din greutate in ciuda unui apetit excelent, sunt raciti deseori si sufera de afectiuni respiratorii repetate frecvent. Acesti bolnavi au suferit de otite sau bronsite in copilarie si de acnee juvenila ori prezinta artroza cronica. Acest tip particular de teren poarta numele de tuberculinism.

Tratarea "terenului" sau constitutiei creste rezistenta pacientului la atacul bolilor acute, inlatura bolile cronice, constituind abordarea preventiva si totodata curativa a tratamentului homeopat. Este important de mentionat ca o anumite miasma nu duce intotdeauna la o anumita boala, ci mai curand la un mod specific de a reactiona, de a face fata bolii. Medicii homeopati au descoperit ca pacientii cu miasma gonoreica tind sa aiba ca simptome o ingrasare a tesuturilor (organe marite, tumori, fibroame, chisturi , crestere in greutate excesiva) de acumulare de mucus, dereglari ale organelor sexuale si pelviene. Simptomele acestor pacienti cedeaza cand apare o eliminare si se inrautatesc daca aceasta este inabusita. Ei sunt agravati de vreme rece si umeda si pot fi nelinistiti (fizic si mental), iritabili, nervosi, neatenti, egoisti, poznasi.

Din contra, persoanele cu miasma sifilitica tind sa prezinte ulceratii de diverse tipuri (de stomac, duoden, mucoase), deformari ale oaselor si tesuturilor (frunte proeminenta, buze groase, unghii ingrosate, chelie), tesuturi distruse care duc la hemoragii, afectiuni ale sangelui, varice. Acesti bolnavi prezinta de obicei agravarea simptomelor noaptea si dupa transpiratie. Ei se simt mai rau cand apare o eliminare si din punct de vedere psihic sunt greoi, incapatanati, tafnosi. Ei au inclinatie spre alcoolism si violenta si in cazuri extreme pot avea impulsul de a distruge lucruri, de a omora sau de a se sinucide.
Aceste descrieri sunt simple generalizari ale unor tipologii foarte complexe si tratamentul homeopat al bolilor cronice necesita cunostinte mult mai aprofundate decat cel al bolilor acute. Deseori homeopatii incurajeaza pacientii sa se trateze singuri in cazul unor
afectiuni acute banale, insa nu si in cazul celor cronice.

Tratamentul homeopat ofera o filozofie diferita si este efectiv in multe afectiuni cronice, iar faptul ca stimuleaza capacitatea de autovindecare a organismului are ca rezultat nu doar disparitia simptomelor bolii, ci si o stare generala de bine, fizica si psihica.

Homeopatii obisnuiesc sa spuna ca nu exista boli incurabile, ci doar pacienti incurabili. Cu alte cuvinte, potentialul de vindecare nu depinde de boala, ci doar de puterea de aparare a organismului si de abilitatea medicului homeopat de a gasi remediul corect care sa o stimuleze.

In numarul viitor voi prezenta cateva afectiuni acute si remediile homeopate care pot fi utilizate cu succes de catre dumneavoastra.